Vă rătăciți, neștiind Scripturile… (Matei 22.29)
Cele 12 Vineri, ca și alte apocrife – Epistolia Maicii Domnului, Visul Maicii Domnului, Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos – nu reprezintă altceva, în materie de credință, decât o tradiție nesănătoasă.
Să nu uităm nici o clipă că, la temelia credinței noastre, stă, neclintit, cuvântul lui Dumnezeu, păstrat și transmis de Biserică, pentru că nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos (I Cor. 3.11); iar credința sănătoasă o găsim doar în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului (I Tim. 3.15).
Nici un tratat de teologie sau manual nu vorbește despre existența a 12 vineri, cu rânduială aparte. Ziua de vineri este zi de post, în amintirea faptului că Mântuitorul Hristos a fost răstignit în această zi. Excepție fac cele însemnate cu harți, când postul se suprimă.
Că recomandările acestor 12 vineri sunt contrare practicii Bisericii, reiese din faptul că este prescrisă ajunarea absolută în zile, în care Biserica dezleagă – așa-zisa vinerea a 4-a, cea dinaintea Pogorârii Sfântului Duh – dar se știe că miercurile și vinerile dintre Paști și Rusalii dezleagă la pește (Sf. Epifanie, în Expositio fidei, 22 și Pravila mică, de la Govora, din 1640, cap. 14, spun că sunt exceptate de la post miercurile și vinerile din toată perioada Penticostarului); așa-zisa vinerea a 12-a, de după Nașterea Mântuitorului – dar, între Crăciun și Bobotează, în zilele de miercuri și de vineri, postul este suprimat, pentru a nu contrasta cu bucuria celor două mari sărbători.
Totodată, cele 12 vineri, menționează că, dacă se vor concepe copii în aceste zile, atunci ei sunt sortiți eșecului: Orice s-ar zămisli, fie parte bărbătească, fie femeiască, nu va fi sănătos, nici zdravăn, ci va ieși cu boala copiilor, nebun, orb, ciung sau schilod. Dar nimeni nu poate predestina pe nimeni. Nimeni nu poate sorti eșecului pe nimeni. Că este vorba de un așa-zis talisman, ne dăm seama din următoarea precizare: Creștinul care va păzi aceste 12 vineri, cinstindu-le cu frică dumnezeiască, (…) el și toată familia lui vor fi feriți de orice boală, iar casa lui va fi îmbelșugată (…); acela va locui cu drepții întru Împărăția cerului. Acum ne întrebăm retoric, unde este Hristos, unde sunt sfinții, unde este spovedania și împărtășania, unde este Sfânta Liturghie și Sfintele Taine, singurele care pot garanta, și prosperitatea aceasta pământească, și arvuna unui loc în Împărăția lui Hristos.
Spunem, în concluzie, că lectura acestui gen de literatură religioasă aduce multă pagubă sufletească. Să ne aducem aminte de cuvântul lui Hristos și să nu cădem în capcana de a da zeciuială din izmă, mărar şi chimen, lăsând părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea să le facem şi pe acelea să nu le lăsăm (Matei 23.23).
Să luăm aminte la ce fel de apă bem. Să ne adăpăm din izvoarele consacrate ale Bisericii noastre și atunci creșterea noastră spirituală va fi sănătoasă, viguroasă și cu roade bine-plăcute lui Dumnezeu și semenilor. (Articol publicat în ziarul Lumina, luni, 17 octombrie 2011 )