Apostol
Fraților, mãrire, cinste și pace, oricui face binele: iudeului mai întâi, și elinului. Cãci nu este pãrtinire la Dumnezeu! Câți, deci, fãrã lege, au pãcãtuit, fãrã lege vor și pieri; iar câți au pãcãtuit în lege, prin lege vor fi judecați. Fiindcã nu cei ce aud legea sunt drepți la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptați. Cãci, când pãgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceștia, neavând lege, își sunt loruși lege, Ceea ce aratã fapta legii scrisã în inimile lor, prin mãrturia conștiinței lor și prin judecãțile lor, care îi învinovãțesc sau îi și apãrã, În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, dupã Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor. (Romani 2.10-16)
Evanghelie
În vremea aceea, pe când umbla Iisus pe lângã Marea Galileii, a vãzut pe doi frați: pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, cãci erau pescari. Și le-a zis: Veniți dupã Mine și vã voi face pescari de oameni. Iar ei, îndatã lãsând mrejele, au mers dupã El. Și de acolo, mergând mai departe, a vãzut alți doi frați, pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatãl lor, dregându-și mrejele și i-a chemat. Iar ei îndatã, lãsând corabia și pe tatãl lor, au mers dupã El. Și a strãbãtut Iisus toatã Galileea, învãțând în sinagogile lor și propovãduind Evanghelia împãrãției și tãmãduind toatã boala și toatã neputința în popor. (Matei 4.18-23)
- Nu cei ce aud legea sunt drepți la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptați. Aici, Mântuitorul este foarte categoric. Nu este de ajuns doar să auzim ceea ce spune Dumnezeu (desigur că nu este rău). Este foarte important să facem ceea ce auzim că spune Dumnezeu. Într-un alt loc, Mântuitorul spune din nou clar: Nu tot cel ce-mi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăția lui Dumnezeu, ci cel ce face voia Tatălui Meu, Celui din ceruri (Matei 7.21). Așadar, să luăm aminte la aceasta, ca la Judecată să nu ne spună Hristos: „Dacă nu v-aș fi spus…, păcat nu ați fi avut”…
- Toți suntem chemați, dar nu toți avm aceeași chemare. Din Scriptură, aflăm că au fost mai mulți oameni, care ar fi vrut să-L urmeze pe Domnul Hristos, așa cum L-au urmat Ucenicii, dar Mântuitorul le-a dat o altă îndrumare. De exemplu, un om bântuit de duhuri necurate și izbăvit de această neputință, când Hristos a intrat în corabie, ca să treaca de cealaltă parte a Lacului Ghenizaret, omul s-a dus la El și I-a zis că dorește să-l urmeze oriunde va merge. Dar Hristos Domnul i-a zis așa: Întoarce-te în casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu (Luca 8.39). Cuvintele acestea sunt cuvinte de îndrumare. Așa cum Hristos, pe unii, i-a chemat și le-a zis: Veniți după mine!, pe alții i-a îndrumat altfel, așa cum i-a spus acelui om: Întoarce-te în casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu; spune-le lor cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu și cât te-a miluit. Aceasta este chemarea lor. A mai fost unul care a spus, la fel, către Domnul: „Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge”, iar Mântuitorul i-a răspuns: Vulpile au vizuini și păsările cerului, cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde să-și plece capul (Matei 8.19-20). Ca și cum i-ar fi spus: „Fii atent, vii după Mine? Știi ce înseamnă aceasta? Înseamnă să nu mai ai un loc al tău”. Bineînțeles că acestea sunt lucruri de excepție; să nu-și închipuie cineva că greșește înaintea lui Dumnezeu, dacă are o casă, dacă are o gospodărie, dacă are un rost în lumea aceasta, că muncește, că pregătește hrană pentru el și pentru alții. Sunt niște rânduieli ale lui Dumnezeu, numai că, pe unii îi cheamă într-un fel, pe alții, în alt fel. Ce este important? Să răspundem la această chemare, pentru că ea, chemare, este pe măsura puterilor noastre. Desigur, dacă vrem să intrăm în Împărăția Cerurilor…, dacă nu……….