ACATIST,(e) (ό ακάτιστος – care nu stă jos, neşezător, ό ΰμνος ακάτιστος – imnul acatist), adică imn care se cântă stând în picioare.
1. Acatistul este un imn de preamărire şi de laudă a Mântuitorului, a Maicii Domnului şi a sfinţilor prin care se cere ajutorul, ocrotirea şi mijlocirea lor pentru cei care se roagă. Cel mai vechi acatist este cel al Maicii Domnului sau al Buneivestiri. El este atribuit lui Roman Melodul, din secolul al VI-lea după limbă şi tehnică. După unii el ar fi alcătuit de George Amartolos, după asediul arabilor, din 677, după alţii de patriarhul Serghie al Constantinopolului, după asediul avarilor şi perşilor la 626, sub împăratul Heraclie. Alţii îl atribuie patriarhului Gherman I al Constantinopolului, iar alţii diaconului George Pisidis de la Sfânta Sofia. El a fost alcătuit pentru a se aduce Maicii Domnului laude şi mulţumiri pentru că, după tradiţie, a intervenit şi a mântuit cetatea Constantinopolului cu prilejul unui asediu, de către barbari, în urma rugăciunii solemne a credincioşilor, în Biserica Sfintei Sofii.
Imnul acatist este alcătuit din 24 de strofe, adică din 12 icoase şi 12 condace. Icosul este o cântare bisericească în care se laudă faptele şi virtuţile unui sfânt. Este numit icos (οϊκος – casă ) pentru că reprezintă templul sau casa gloriei şi a virtuţilor sfântului. Condacul este o cântare de acelaşi gen, dar mai scurtă. Aparţinând genuluiliric, condacul şi icosul sunt expresia sentimentului de pietate al poetului faţă de Maica Domnului, de Mântuitorul şi de sfinţi.Icoasele se termină cu expresia “Bucură-te, Mireasă Pururea-Fecioară” sau „Bucură-te, Sfinte (N)”, de unde imnul se numeşte în greceşte χερετισμοί (salutări). Condacul se încheie cu refrenul “Aliluia”.
După modelul Acatistului Buneivestiri, s-au alcătuit acatiste pentru aproape toţi sfinţii cu prăznuire în toată Ortodoxia şi pentru toţi sfinţii români.
Acatistul Buneivestiri se cântă în mod deosebit la utrenia Sâmbetei din săptămâna a V-a a Postului Mare, numită Denia Acatistului Buneivestiri. Acest acatist constituie temă imnografică pentru pictarea pronaosului bisericilor vechi româneşti şi în special pentru decorarea bisericilor cu pictură exterioară din Moldova ( Moldoviţa ). Acatistul Buneivestiri, ca şi celelalte acatiste, se citesc în cadrul rugăciunii particulare de către credincioşi. Când le folosim în cadrul cultului divin public, atunci le cântăm recitativ,iar răspunsurile stranei pentru „Bucură-te” şi “Aliluia” sunt executate recitativ sau melodic.
2. Liste cu nume de credincioşi vii şi doleanţele sau cererile lor pentru a fi pomeniţi de preoţi la diverse slujbe: litie, acatiste, Sf. Liturghie sau în mod particular. Acatistele nu trebuie să cuprindă blesteme sau cereri pentru moartea, răul şi boala aproapelui. Pentru pomenirea celor morţi listele de nume se numesc pomelnice. Un pomelnic poate cuprinde şi nume de credincioşi vii şi morţi, iar pentru a-i deosebi, cei adormiţi sunt marcaţi prin semnul crucii.